Prima Biserică română din Paris

Prima Biserică românească din Paris, înființată în 1853, se situa pe strada Racine, la numărul 22. Eșecul revoluției din 1848 în Țara Românească a declanșat un val migrator în Paris. Printre exilați, se afla și arhimandritul Snagoveanu care participase la revoluție. El va fonda în noiembrie 1853 prima Biserică ortodoxă românească la Paris, cu acordul autorităților franceze și cu spijinul Turciei, continuând să militeze pentru o Românie modernă și independentă. Această biserică era frecventantă, în primul rând, de studenții români care își făceau studiile în apropiere, la Sorbona. De altfel, slujbele erau bilingve, la cererea studenților greci. Puteți identifica crucea albă pe fond negru în prima fotografie? Un indiciu: priviți atent primul etaj al clădirii din stânga. Acolo se afla biserica românească, într-o încăpere. În 1862, Principele Alexandru Ioan Cuza realizează unirea Principatelor Române, Țara Românească și Moldova, chiar dacă, oficial, acestea continuau să fie state vasale ale Imperiului Otoman. Pentru a sărbători unirea Principatelor, Snagoveanu a organizat un “Te Deum” solemn în această capelă. La eveniment a fost prezent ziarul “L'Illustration” care a trimis un reporter și un desinator care a realizat fotografia din incinta bisericii. Capela s-a închis pe 2 februarie 1882, când s-a inaugurat Biserica românească din strada Beauvais, care se afla, și aceasta, în vecinătatea Sorbonei. Clădirea din strada Racine nr. 22 a fost expropriat în scopul lărgirii laboratoarelor facultății de medicină. Poetul și diplomatul Vasile Alecsandri, care era în post la Paris la acel moment, a descris această capelă într-un articol publicat în 1855: “Ea a fost deschisă datorită tenacităţii demne de toată lauda a unui preot pios din Valahia, cu sprijinul financiar al proscrişilor revoluţiei de la 1848, ca şi al altor români trăitori la Paris. De atunci, în fiecare duminică, la fiecare sărbătoare religioasă, acest loc sfânt se umple de doamne românce, de studenţi şi copii, care vin să-şi unească rugăciunile cu cele ale acestui preot plin de pietate, pentru fericirea şi viitorul României”. (1)

Surse: 1. Jean-Yves Conrad, "Roumanie, capitale…Paris", Ed. Oxus, 2003, p. 31.